Chiar esti? …

peoples-masks-photoUna este ceea ce sunt, alta este ceea ce cred eu ca sunt, alta este ceea ce cred ceilalti ca sunt, alta este ceea ce cred eu ca cred ceilalti ca sunt … si totusi una este ceea ce sunt.

Ne ratacim si chiar ne pierdem uneori in imaginile celorlalti despre noi si in constructiile imaginilor proprii. Masca peste masca, peste masca, peste masca … ca foile de ceapa asezate unele peste altele si cand le desfoi si tot desfoi, cand crezi c-ai dat de miez si poti sa-l prinzi, daca desfoi mai departe …  iti ramane … nimic …  intre degete. Nu inseamna ca fiecare masca nu contine o parte din mine. Fiecare are un sens. Dar uneori, ratacirea poate fi prea mare.

Prea adeseori multi si pentru mult timp ne multumim sa ne identificam cu o anume masca… Eu sunt doctorul, eu sunt profesorul, eu sunt preotul, eu sunt taranul, eu sunt hot, eu sunt femeie, eu sunt homosexual, eu sunt pictor, eu sunt frumos, eu sunt urata, eu sunt grasa, eu sunt inalta, eu sunt mama, eu sunt politician, eu sunt tanar, eu sunt prost, eu sunt bun, eu sunt smecher… Chiar Esti?… Cand dai deoparte imaginea asta in care te inchizi zilnic, ce ramane? Eu sunt cel caruia ii place: muzica, mancarea, dansul, femeile, barbatii, fotbalul, sportul, leneveala, curatenia, hainele, banii … Chiar Esti? …

Daca ai ramane singur , fara identitate sociala, doar tu si cu tine si cu tine si cu tine si cu … tine… Cine ai fi? Daca ai ramane singur inchis in tacere si liniste, cine ai fi? Cred ca de acolo, din acel loc al linistii si conexiunii la Adanc si Inalt, incepe autocunoasterea, acolo ar fi o sansa sa te intalnesti cu Tine – un om …. traitor intre cer si pamant… si cam atat … E putin ? e mult? E atat cat e: masura omenesca. Sunt oameni care traiesc astfel, care desfac foile de ceapa de pe ei zi de zi, care se cauta dincolo de o masca si inca o masca si inca o masca … Si unii se gasesc… Altii, raman cu drumul si nu-i putin lucru. Uneori este chiar Totul inchis intr-un drum de cautare…

Introducere in Soul Body Fusion

Introducere in Soul Body Fusion – Jonette Crowley

Prezentarea este in limba engleza

Transmisie SBF

Site-ul de unde puteti afla mai multe informatii despre Soul Body Fusion este http://www.soulbodyfusion.com/

Respecta-ti corpul

DiscobolulRespecta-ti corpul.   Asculta-ti, intelege-ti, accepta-ti, iubeste-ti corpul. Fiecare dintre aceste cuvinte capata sens si fundament doar in momentul in care actionezi sustinut zi de zi pentru a cunoaste intelepciunea propriului corp. Sunt fascinata de ceva timp de inteligenta corpului. Am inteles ca bolile aparute in corp nu inseamna o disfunctie, o eroare a functionarii corpului, ci dimpotriva. Orice boala se naste din nevoia corpului de a restabili echilibrul, armonia Intregului Om. Natura umana, ca orice organism viu, are o intelepciune continuta organic si orice derapaj creeaza intern sisteme de aparare, care pot fi percepute ca o anomalie a functionarii organismului. Dar daca mergem pe firul Ariadnei prin labirintul semnalelor bolii, pana la a-I descoperi cauza, vom intelege necesitatea bolii, din punctul de vedere al echilibrului natural, pe care noi nu l-am respectat.
Aceste lucruri pot fi citite in nenumarate carti, dar pot fi asumate doar dupa ce ai parcurs tu insuti drumul de la varful icebergului – o problema de sanatate, pana la baza lui – cauza bolii. De obicei imboldul de a reface traseul intern care a creat boala, il primim dupa de avem o problema ce pare a nu-si gasi rezolvare prin mijloacele unanim acceptate social. Ar fi bine daca am exersa zilnic atentia asupra propriului corp, acesta fiind instrumentul cheie cu care se deschide orice drum catre intelegere si acceptare. Apoi, constientizand din ce in ce mai clar semnalele pe care ti le da corpul, sa-ti pui intrebari legate de cauzele a ceea ce simti… Si sa-ti deschizi mintea si sufletul spre a-ti auzi propriile raspunsuri.

Pasul urmator ar fi sa cauti remedii interne si externe neuzuale🙂 fara a renunta uneori la remediile obisnuite. De obicei, daca te deschizi spre a-ti observa pentru a constientiza ce simti si de ce, in mod firesc vei sti in ce directie sa cauti rezolvarea potrivita tie. Astfel, vei iesi din schema general aplicata, vei descoperi ca esti unic in acest intreg uman atat de asemanator, iar calea pe care o vei deschide pentru a-ti rezolva problemele va fi unica. Nu inseamna ca vei descoperi remedii care nu exista pe lume, ci ca le vei accesa si asimila in modul tau specific.
Dar, desi minunile se intampla intr-o secunda, drumul pana la implinirea unui miracol necesita efort, tenacitate, cautare, constructie temeinica zilnica. Nici n-ar fi bine sa fie altfel. Gandeste-te ca ai fost nevazator ani buni si dintr-o data ai vedea totul. Sau ca ai stat intr-o pestera intunecata mult timp si dintr-o data ai vedea lumina soarelui in miezul zilei. Impactul ar fi devastator si ti-ar putea face mai mult rau decat bine. Asadar, pentru orice constructie interioara este nevoie de o deconstructie in intuneric brazdat de raze de lumina si apoi o reconstructie in lumina clara a soarelui.
Rabdare, tenacitate, asumarea drumului, speranta, credinta si iubire. Intai si intai, observa-te si asculta-te, simplu, fara judecata, ca si cum te-ai descoperi pentru prima data in fiecare clipa. Da-ti sansa sa te vezi …in lumina ochilor tai interiori intai. Si lasa-te sa fii liber de ceea ce crezi ca stii despre tine. Da-ti sansa sa descoperi lucruri noi. Chiar si pe cele care ascund dureri… dar cata explozie solara sta in eliberarea durerilor ascunse…si cat de mult EU sanatos. Si cheia inceputului este asta, doar asta: atentia indreptata asupra propriei lumi interioare.

Cura de slabire perfecta!

Body tone with weights.De ce esti gras? De ce mananci nemasurat? Cine striga dupa ajutor din interiorul tau si-i astupi gura cu mancare? Ce suferinta nu vrei sa auzi, sa vezi, sa recunosti?
Ii condamnam pe grasi si-i respingem ca niste oameni ne-simtiti si fara masura? Ar fi bine sa ne intrebam de ce are nevoie un grasun de platosa lui de grasime? Ce anume din el protejeaza prin scutul lui de grasime?
In ce gol interior nu vrei sa te pierzi si tot arunci cu mancare ca sa nu mai simti atractia haului? Trupul, sufletul, isi striga nevoile. Dar uneori este greu sa le recunosti si iti traduci semnalele interioare spre constient, ca dintr-o limba straina pe care nu o cunosti prea bine. Si in loc sa constientizezi ca tensiunea pe care o simti ascunde o problema emotionala nerezolvata, iti spui ca trupul tau e infometat sau tensionat de pofta. Eu cred ca in spatele fiecarui strat de grasime pe care il aseaza un om pe el, este un bulgare de suferinta prea mare pentru a putea trece prin el. Eu cred ca grasimea este un scut protector fata de sine si ceilalti. Cred ca un om care se tot ingrasa sau simte nevoia nestavilita de a manca, a rupt conexiunea cu el insusi, ca fuge din el, ca se ascunde de el si ceilalti. Orice exces ascunde in el morbul unei neputinte, a unei neimpliniri, a unei absente, a unei insatisfactii, a unei dureri, etc. Si esential, un om pierdut in exces, este un om deconectat de la sinele real, e un om care nu se iubeste si actioneaza autodistructiv.
Ar fi bine ca un om care incepe sa acumuleze grasime sa caute in el si sa afle, ce dureri ascunde, cu ce nu se poate impaca, ce gol umple cu mancare, ce nu poate accepta… Este greu de facut o astfel de incursiune singur… Pentru asta exista oameni specializati in a te sustine si indruma pe drumul auto-descoperirii si a asumarii vietii si personalitatii tale. Orice constientizare a unei suferinte adanci de care fugi este dificila, greu de indurat. Evident, doar de aceea alegem sa ne ascundem sub tot felul de artificii exterioare, numai sa nu trecem prin confruntarea cu umbrele care zac in noi. Dar acest drum de autocunoastere si schimbare personala, merita facut, oricat de dificil ar fi, pentru eliberarea pe care o traiesti la capatul lui… Cura de slabire cea mai eficienta, cu efecte garantate, nu este prin pastile de slabit, ceaiuri, regimuri, sport.
Cura de slabire no.1 este prin incursiuni interioare pentru a cunoaste cauza emotionala, sufleteasca, sprituala, a dezechilibrului tau. Asculta-ti corpul si vei ajunge la nevoile sufletului si asculta-ti sufletul si vei ajunge la echilibrul si sanatatea corpului. Un om cu inima impacata va trai echilibrat, conform inteligentei naturale a naturii umane. Corpul tau face parte din acest mecanism natural perfect si dezechilibrele pe care le creeaza nu sunt din cauza ca functioneaza gresit, ci din cauza ca isi activeaza mecanisme de aparare. Dezechilibrul corpului apare din incercarea lui naturala de a crea echilibru. El actioneaza corect, inteligent… Alte parti din noi transmit semnale gresite. Asculta-ti inima, urmeaz-o … si corpul tau te va asculta.

Exista nepotrivire de caracter in cuplu?

siamez cuplu       Exista nepotrivire de caracter in cuplu? Sau ne alegem perechea dupa nevoile noastre, constiente sau ascunse mintii noastre? Vedem la tot pasul cupluri pe care le privim cu uimire neintelegand de ce sunt impreuna, pentru ca par a fi atat de nepotriviti… Cheia sta in spatele aparentelor.   Sunt convinsa ca daca am cunoaste fiecare parte a cuplului in profunzime am intelege sensul relatiei si ce nevoie adanca isi satisfac unul altuia.

Auzim mereu in jurul nostru oameni care se plang de partenerul de cuplu si se intampla sa intrebi de ce mai sta impreuna cu cealalta persoana. De obicei explicatia sta intr-o dependenta neasumata, de genul : nu pot altfel pentru ca nu am unde sa merg, sau pentru ca am copii sau pentru ca daca eu plec celalalt nu supravietuieste fara mine, etc…Nu auzi ” stau pentru ca vreau”, unde ar aparea responsabilizarea si asumarea de a fi in relatia aleasa. Nu ne mai alegem perechea fiind conditionati social, cel putin nu constient, asadar ar fi sanatos pentru ambii membri ai cuplului sa isi asume alegerea de a fi in acea relatie cu tot ce aduce ea in viata fiecaruia.  Sau auzim motivatia cum ca persoana ar sta in cuplu pentru calitatile celuilalt, respingand defectele… Oare asa sa fie? Nu cred ca ne alegem doar bucati din celalalt si restul speram sa dispara, sa nu functioneze. Fiecare suntem facuti din calitati si defecte. Ar fi bine ca pe langa asumarea alegerii de a fi in cuplu sa ne intrebam cum gestioneaza celalalt defectele noastre. Pentru ca nu numai el este imperfect, nu?

Vorbesc aici mai ales de cuplurile care stau ani si ani impreuna, plangandu-se permanent de celalalt, parand a fi intr-un razboi permanent, in care intotdeauna celalalt are sacul cu probleme si noi suntem bunii, condamnati sa il suportam, sa traim intr-o situatie fara iesire. Oare asa sa fie?  Surpriza  apare cand crezi in adevarurile unei parti si ii oferi suport pentru a se desparti asa cum sustine ca doreste. Te vei intalni cu realitatea, tu, nu cel pe care vrei sa-l ajuti. Vei descoperi ca nu vrea sa iasa din cuplu, sau iese si revine dupa un timp, sau iese si isi alege un partener asemanator si ciclul relationar se reia. Sau poate ca omul se afla intr-un moment al vietii cand chiar doreste sa vindece ascunzisuri din el. Atunci, de fapt el va face singur pasul  – pasul catre vindecarea personala, desi pare a fi un pas de eliberare din relatie – , iar suportul pe care i-l poti oferi este adiacent. Nu devii salvatorul vietii lui cum isi doreste sau poate ca ti-ai dori daca esti salvator de profesie🙂, ci ramai prietenul care poate asculta si merge alaturi, dar caruia nu ii atribuie deciziile personale.

Scriu randurile astea atat pentru cuplurile “razboinice” care isi traiesc viata pe campul de lupta al relatiei, dar si pentru prietenii de buna credinta care doresc sa ajute o persoana sa iasa din cosmarul in care traieste. Ar fi bine ca fiecare dintre cei implicati intr-o astfel de situatie sa se intrebe care ii este nevoia din spatele alegerii. Daca nu cumva defectele celuilalt raspund unor nevoi profunde ale mele si astfel toata situatia potrivnica  imi ofera de fapt ce cer eu intr-o relatie. Poate ca uneori stam cu celalalt pentru defectele lui, nu pentru calitati asa cum ne place sa credem. Sa recunoastem asta este greu, pentru ca presupune o privire autentica spre defectele noastre.

Sa exemplific putin… De exemplu o femeie sta cu un barbat care pare a fi neputincios, joaca jocuri, bea, nu se implica in viata de cuplu, etc. Oare ea, nu are nevoia ascunsa de a controla tot in viata ei, inclusiv pe celalalt? Oare daca ar avea un partener puternic si activ s-ar simti bine in pielea ei sau ar fi in contact cu vulnerabilitatea si neputinta ei nerecunoscuta? Oare tot procesul de schimbare a celuilalt in care s-a angrenat nu este chiar scopul pentru care sta in aceasta relatie, nu este chiar sursa ei de putere si sensul relatiei pentru ea? Un barbat care sta cu o femeie cicalitoare nu se simte securizat tocmai de acest defect pe care il respinge zilnic? Sau scuza pe care i-o ofera defectele iubitei de a sta departe de cuib, raspunde de fapt nevoii lui de neimplicare in relatie, pentru ca ii este frica de responsabilitate sau de altele… Un iubit gelos si posesiv este chiar asa de chinuitor cum afirmi sau te face sa te simti iubita, dorita sau mai presus de alte femei sau iti da siguranta ca iti apartine numai tie, sau iti da linistea ca nu te va parasi sau…. poate ca si tu esti la fel de geloasa si posesiva. Un iubit dominator despre care te plangi ca te sufoca si iti dicteaza fiecare pas din viata poate ca de fapt iti ofera confortul de a decide alcineva pentru tine ce alegeri sa faci in viata. Sauintr-un alt caz,  el nu vrea sa se casatoreasca cu tine, iar tu esti suparata pe el, dar in acelasi timp iti proclami peste tot principiile de femeie independenta… Esti chiar o femeie care a ales independenta ca o nevoie reala a sufletului tau sau in spatele acestei atitudini, care pare ca iti domina viata, sta o rana nerecunoscuta si multa frica… iar nevoia ta reala este de a fi o femeie maritata care sa simta ca apartine unui barbat… poate ca tu iti doresti sa te casatoresti, dar in acelasi timp iti este frica….. poate, poate …

Ne intalnim cu tragedia autentica in momentul in care vedem femei stand toata viata in postura de victima, agresate de un barbat violent . Uneori ea fiind agresor pentru proprii ei copii, nerecunoscand asta bineinteles. Ea victima, nu ar putea sa vada agresorul dinlauntru. Acest subiect este mult prea complex pentru a putea fi tratat cu usurinta in doua vorbe si-un tipar de inteles. Dar ramane intreabarea de baza: de ce are nevoie acea femeie sa traiasca postura de victima? Carei nevoi raspunde aceasta postura? Oare cata agresivitate inchide in ea si manifesta victima? Oare cat cauta si provoaca agresiunea? Departe de mine gandul de a incrima victima si justifica agresiunea. Dar a incerca sa raspunda la intrebarile de responsabilizare si asumare a alegerii situatiei in care se afla, o poate ajuta sa gaseasca cai de a iesi din malaxorul victimiadei si a-si recapata libertatea si puterea de a fi om intreg. De a iesi din postura de personaj din povestea propriei vieti.

Acestea sunt doar niste exemple simpliste pentru a-mi explica spusele anterioare. In spatele fiecarei strambaciuni dintr-o relatie sunt mult mai multe, mai complexe si mai adanci substraturi. Nu exista explicatii – tipar, bune de aplicat oricarei relatii si oricarui comportament. Eu spun doar ca in momentul in care stai intr-o relatie in care te simti constrans sau neimplinit, sa te intrebi de ce ALEGI TU sa stai in relatie, asadar in loc sa arati acuzator catre celalalt sa intorci privirea catre tine si sa te intrebi care-i nevoia pe care ti-o satisfac defectele celuilalt pe care le respingi neobosit, cu inversunare constanta si incerci sa le transformi in altceva. Sa nu te lupti cu defectele lui si sa consideri ca stai doar pentru partea “buna” din el.

Cine ai fi tu intr-o relatie in care celalalt ti-ar oferi ceea ce crezi ca vrei, cine ar fi celalalt fara defectele care te incurca… Daca privind catre celalalt te uiti intr-o oglinda perfecta sau intr-o oglinda inversa in care el e fata, iar tu reversul medaliei ? Si, iata! cum apare perfectiunea in cuplul imperfect… Iata sufletul pereche acolo unde eu credeam ca ma intalnesc cu dusmanul – doua fete ale aceleiasi medalii, asadar un intreg … Ai sansa reala sa te intalnesti cu dusmanul din tine daca te opresti din a-l ataca pe cel de langa tine … Mare sansa, ratata de multi oameni…

Eu, intunericul si lumina

yinyangEu am in mine toate emotiile si sentimentele oricarui om si asta nu trebuie negat. Daca iti negi umbra intr-o zi te va inghiti. Oricat am tanji dupa absolut, trebuie sa ne intelegem si acceptam conditia umana. Omul traieste in dualitate, nu in unicitate. Omul contine bine si rau, traieste in noapte si zi, lumina si intuneric, gol si plin, fata si spate – o parte vazuta si una nevazuta, etc.

Nu inseamna ca trebuie sa traim fara a incerca sa ne conectam zilnic la partea de dumnezeire din noi, care trece dincolo de pozitiv si negativ. Dar a incerca sa traiesti negand sau nevazand ce e rau in tine, e ca si cum ai vrea sa traiesti fara o parte esential transformatoare. Eu sunt si iubire si frica, si bun si rau, si egoist si altruist, si recunoscator si nemultumit etc. Uneori ceea ce credem a fi bun are de fapt in el samanta raului, iar ceea ce definim drept rau se poate dovedi a fi in esenta bun. Uneori a trai indarjit doar in pozitivism, a fi fericit cu vointa in fiecare zi, netinand cont de curgerea fireasca a firii tale, negand esenta umana, poate fi la fel de distructiv ca si a trai doar in emotii si ganduri negative. Dupa noapte vine zi, dupa zi se asterne noaptea… asta-i curgerea fireasca a lumii. Asta-i ritmul vietii in care traiesti, intr-un lant de zile care cuprind lumina si intuneric, luminat de soare si luna, dupa randuiala.
Uneori cele mai importante lectii ale devenirii tale ti le da partea intunecata din tine. Raul si suferinta pot fi unii dintre cei mai buni profesori. Oamenii care ne dau cele mai autentice exemple de transcedere a umanului, sunt oameni care au trecut prin focurile iadului interior sau exterior. Trecand printr-un iad pamantean s-au inaltat intr-un rai terestru in timpul vietii. Dar daca nu ar fi trecut prin rau, ar mai fi cunoscut ei aceasta inaltare spirituala?

Da, cauta binele, frumosul, incearca sa iti intaresti in fiecare zi legatura cu dumnezeirea din tine, din ceilalti si cu ce e mai presus de noi, dar asta in paralel cu un proces de observare si intelegere si a partilor mai putin reusite ale tale. Nu esti perfect, nu traiesti dincolo de bine si de rau. Nu zic sa traiesti scufundat in negativitate in numele unui fals realism, dar nici sa te ascunzi de tine sub scutul unui pozitivism artificial. Zic sa te observi cu cat mai multa autenticitate posibila si sa te lasi sa fii asa cum esti, indrumandu-te zilnic spre a merge pe cai hranitoare spiritual.